- şontâcăi
- ŞONTÂCĂÍ, şontâcăiesc, vb. IV. intranz. A umbla greu, şchiopătând; a şchiopăta. – Şontâc + suf. -ăi.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ŞONTÂCĂÍ vb. v. şchiopăta.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeşontâcăí vb., ind. prez. 1 sg. şontâcăi/şontâcăiésc, imperf. 3 sg. şontâcăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. şontâcăie/şontâcăiáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ŞONTÂCĂ//Í şontâcăiiésc intranz. pop. A merge cu dificultate (şi făcând mişcări nefireşti) datorită infirmităţii unui picior; a şchiopăta; a şovâlcăi. /şontâc + suf. şontâcăiăiTrimis de siveco, 25.02.2005. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.