Dicționar Român. 2013.
şontorog — ŞONTORÓG, OÁGĂ, şontorogi, oage, adj. Şchiop. ♦ (Substantivat) Epitet depreciativ dat unui om lipsit de putere, slăbănog. – Din şont. cf. magh. dial. c z o m t o r a g. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 ŞONTORÓG adj. v. şchiop. Trimis… … Dicționar Român
şontorogeală — ŞONTOROGEÁLĂ, şontorogeli, s.f. Faptul de a (se) şontorogi; ologeală. – şontorogi + suf. eală. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 şontorogeálă s. f., g. d. art. şontorogélii; pl. şontorogéli Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
şontorogire — ŞONTOROGÍRE, şontorogiri, s.f. Acţiunea de a (se) şontorogi şi rezultatul ei. – v. şontorogi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 şontorogíre s. f., g. d. art. şontorogírii; pl. şontorogíri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
şchiopa — ŞCHIOPÁ, şchiopez, vb. I. intranz. 1. A deveni şchiop. 2. A şchiopăta (1). – Din lat. *excloppare sau din şchiop. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 ŞCHIOPÁ vb. v. şchiopăta. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
şontorogit — ŞONTOROGÍT, Ă, şontorogiţi, te, adj. Ologit, olog. – v. şontorogi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
şonţ — ( ţi), s.m. – (Mold.) Şchiop. – var. şonţ. Creaţie expresivă, cf. bont, ciont, mont, tont, care exprimă ideea de ciut . var. este un sing. analogic, format după pl. cf. şi şonţ neamţ , cu evoluţia semantică la fel ca în ţopîrlan. Der. din mag.… … Dicționar Român
