şerbire

şerbire
ŞERBÍRE, şerbiri, s.f. (înv.) 1. Faptul de a şerbi. 2. Servitute. ♦ fig. Obligaţie, îndatorire, angajament. – v. şerbi.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

şerbíre s. f., g.-d. art. şerbírii; pl. şerbíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • şerb — ŞERB, şerbi, s.m. 1. (În orânduirea feudală) Ţăran legat de pământul moşierului, depinzând cu persoana şi cu bunurile sale de acesta; iobag. 2. (înv.) Sclav, rob. – lat. servus. Trimis de LauraGellner, 28.04.2004. Sursa: DEX 98  ŞERB s. v. iobag …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”