branşament

BRANŞAMÉNT, branşamente, s.n. Legătură între o conductă principală a unei reţele de distribuţie (de energie electrică, de apă, de gaze etc.) şi una secundară, care serveşte la alimentarea unui consumator. – Din fr. branchement.

Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX '98



BRANŞAMÉNT s. (tehn.) ambranşament. (branşament electric.)

Trimis de siveco, 19.11.2008. Sursa: Sinonime



branşamént s. n., pl. branşaménte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BRANŞAMÉNT branşamente n. Porţiune de conductă care leagă o conductă principală de una secundară. /<fr. branchement

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



BRANŞAMÉNT s.n. Parte a unei conducte care leagă o conductă principală de una secundară. [pl. -te. / < fr. branchement].

Trimis de LauraGellner, 11.03.2006. Sursa: DN



BRANŞAMÉNT s. n. legătură între conducta de distribuire a apei, gazului, electricităţii şi instalaţia aferentă a unei construcţii; ambranşament. (< fr. branchement)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN