branşa

branşa
BRANŞÁ, branşez, vb. I. tranz. A face un branşament sau un racord electric. – Din fr. brancher.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

branşá vb., ind. prez. 1 sg. branşéz, 3 sg. şi pl. branşeáză, 1 pl. branşăm; ger. branşând
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

BRANŞÁ vb. I. tr. A face un branşament, un racord electric. [< fr. brancher].
Trimis de LauraGellner, 11.03.2006. Sursa: DN

BRANŞÁ vb. tr. 1. a face un branşament. 2. (fig.) a pune în legătură. (< fr. brancher)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • branşă — BRÁNŞĂ, branşe, s.f. Ramură, specialitate, domeniu de activitate (în meserii, negoţ etc.). ♢ loc. adj. De branşă = de meserie; specialist. – Din fr. branche. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98  BRÁNŞĂ s. disciplină, domeniu, ramură,… …   Dicționar Român

  • Branša — (Telšiai,Литва) Категория отеля: Адрес: Gaudikaičių km,Telšių rajonas, LT 87101 Telšiai, Литва …   Каталог отелей

  • brȃnša — ž 〈G mn ā/ ī〉 razg. grana nekoga posla (najčešće u proizvodno trgovačkim djelatnostima); struka, područje, djelokrug ✧ {{001f}}fr …   Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • branša — brȃnša ž <G mn ā/ ī> DEFINICIJA razg. grana nekoga posla; djelokrug, područje, struka ETIMOLOGIJA fr. branche …   Hrvatski jezični portal

  • branşá — vb., ind. prez. 1 sg. branşéz, 3 sg. şi pl. branşeázã, 1 pl. branşäm; ger. branşấnd …   Romanian orthography

  • bránşã — s. f., g. d. art. bránşei; pl. bránşe …   Romanian orthography

  • bránša — e ž (ȃ) zastar. stroka, zvrst, panoga: tega blaga trgovina ni imela, ker ni sodilo v njeno branšo …   Slovar slovenskega knjižnega jezika

  • breaslă — BREÁSLĂ, bresle, s.f. 1. (În societatea medievală) Asociaţie de meşteşugari de aceeaşi branşă, creată pentru apărarea intereselor comune; organizaţie închisă a meşterilor. 2. Nume dat organizaţiilor profesionale formate din muncitori şi patroni;… …   Dicționar Român

  • ramură — RÁMURĂ, ramuri, s.f. 1. Fiecare dintre ramificaţiile unei tulpini de plantă. ♦ Fiecare dintre ramificaţiile coarnelor cerbului şi ale căpriorului. ♦ Diviziune (secundară) a unui curs de apă principal, subîmpărţire a unui masiv muntos etc. ♦… …   Dicționar Român

  • specialitate — SPECIALITÁTE, specialităţi, s.f. 1. Ramură a ştiinţei, a tehnicii, a artei etc. din studiul şi din aplicarea căreia cineva îşi face o profesiune. ♢ loc. adj. De specialitate = care aparţine unui domeniu special; (despre persoane) Care este… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”