- şerbegiu
- şerbegíu s. m., art. şerbegíul; pl. şerbegíi, art. şerbegíiiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficşerbegíu, şerbegíi, s.m. (înv.) 1. persoană care prepara sau vindea şerbet. 2. boiernaş care oferea domnului şerbetul şi îngrijea de dulceţuri.Trimis de blaurb, 06.02.2007. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.