- şerbet
- ŞERBÉT, şerbeturi, s.n. Preparat alimentar făcut din sirop de zahăr bine legat şi frecat, colorat şi aromat cu diferite esenţe sau sucuri de fructe. – Din tc. şerbet.Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98şerbét s. n., (sorturi) pl. şerbéturiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficŞERBÉT şerbeturi n. 1) Produs de cofetărie, preparat din suc de fructe cu cafea (sau cacao), care se fierb cu zahăr până la îngroşare (uneori cu adaos de nuci pisate). 2) Băutură răcoritoare preparată din suc de fructe cu zahăr. /<turc. şerbetTrimis de siveco, 27.12.2005. Sursa: NODEXşerbét (-turi), s.n. – 1. Îngheţată, răcoritoare. – 2. Preparat dulce din fructe cu zahăr. – Mr., megl. şirbet. tc. (arab.) şirbet (Roesler 609; Şeineanu, II, 336; Ronzevalle 106), cf. ngr. σερμπέτι, alb., bg., sb. serbet, it. sorbetto, fr. sorbet, sp. sorbete (REW 7594b). – Der. şerbegiu, s.m. (servitor care serveşte şerbetul), din tc. şerbetci. Este dubletul lui şorbet, s.n., din fr., puţin folosit.Trimis de blaurb, 06.12.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.