- şapcă
- ŞAPCĂ, şepci, s.f. Acoperământ de cap (pentru bărbaţi) confecţionat din pânză, piele sau postav, cu o calotă rotundă sau plată şi prevăzut cu cozoroc, purtat, în general, de militari, elevi, muncitori etc. şi având uneori semnele distinctive corespunzătoare ocupaţiei. – Din bg., rus. šapka "căciulă".Trimis de LauraGellner, 22.02.2008. Sursa: DEX '98ŞÁPCĂ s. chipiu. (şapcă de ceferist.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeŞÁPCĂ s. v. căciulă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeşápcă s. f., g.-d. art. şépcii; pl. şepciTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficŞÁPCĂ şepci f. Acoperământ pentru cap cu calota plată, prevăzut cu cozoroc şi purtat, mai ales, de bărbaţi. [G.-D. şepcii] /<rus. şapka, ung. sapkaTrimis de siveco, 16.11.2008. Sursa: NODEXşápcă (şépci), s.f. – Capelă, caschetă. – Mr., megl. şapcă. sl. šapŭka, bg., sb., cr., rus. šapka (Miklosich, Fremdw., 128; Cihac, II, 385; Conev 84; Ivănescu, BF, VI, 104), cf. pol. czapka (› ceapcă, s.f., înv., coif, cască), mag. csapka (Treml, Hung. Jb., IX, 302), tc. şabka. – Der. şepcar, s.m. (cel care confecţionează şepci); şepcărie, s.f. (fabrică, magazin de şepci); şapcaliu, s.m. (persoană care poartă capelă), din tc. şapkali (Graur, rom., LIII, 384; Scriban).Trimis de blaurb, 16.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.