Dicționar Român. 2013.
înveşte — ÎNVÉŞTE, învésc, vb. III. tranz. şi refl. (înv. şi reg.) A (se) îmbrăca. [Perf. s. învăscui, part. învăscut. – var.: înveştí vb. IV] – lat. investire. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa … Dicționar Român
învéşte — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. învésc, 2 sg. învéşti, perf. s. 1 sg. învãscúi; conj. prez. 3 sg. şi pl. înveáscã; part. învãscút … Romanian orthography
îmbrăcat — ÎMBRĂCÁT1 s.n. Faptul de a (se) îmbrăca; îmbrăcare. – v. îmbrăca. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎMBRĂCÁT2, Ă, îmbrăcaţi, te, adj. (Despre oameni) Cu trupul acoperit de haine; înveşmântat. – v. îmbrăca. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
învelit — ÎNVELÍT1 s.n. Faptul de a (se) înveli; învelire. – v. înveli. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNVELÍT2, Ă înveliţi, te, adj. Înfăşurat, acoperit. ♦ (Despre cărţi, caiete) Care este cu scoarţele îmbrăcate în hârtie, cu învelitoare.… … Dicționar Român
înveşti — înveştí vb. IV (reg., înv.) v. înveşte. Trimis de blaurb, 12.11.2007. Sursa: DAR înveştí (înveştésc, înveştít), vb. – A îmbrăca, a acoperi, a înveli, a înfăşura. – var. înveşte, part. învăscut. Mr. învescu, megl. anvescu, istr. mnescu … Dicționar Român
înveştit — înveştít, înveştítă, adj. (înv.) v. învăscút. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român
