învoinţare

învoinţare
învoinţáre s.f. (înv.) încuviinţare, îngăduinţă, permisiune.
Trimis de blaurb, 21.06.2006. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”