- întristăciune
- întristăciúne s.f. (înv.) întristare.Trimis de blaurb, 19.06.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
întristăciune
Look at other dictionaries:
trist — TRÍST, Ă, trişti, ste, adj. 1. (Despre oameni) Supărat, mâhnit, amărât, abătut; melancolic. ♦ (Despre ochi, manifestări ale oamenilor, sunete etc.) Care exprimă tristeţe, melancolie. ♦ (Despre lucruri, stări sau fapte care ţin de natura sau de… … Dicționar Român
