bot — BOT, boturi, s.n. 1. Partea anterioară a capului unor mamifere, cuprinzând gura (şi nasul). ♢ expr. A bea la botul calului = a bea încă un pahar, în picioare, la plecare; a bea ceva la repezeală. A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a… … Dicționar Român
creţ — CREŢ, CREÁŢĂ, (I) creţi, e, adj., (II 1) creţi, s.m. (II 4) creţe, s.f. . (II, 2,3) creţuri, s.n. I. 1. adj. (Despre păr, blană, lână etc.) Răsucit în inele; cârlionţ, buclat. 2. adj. Cu ridicături şi adâncituri; cutat, încreţit; zbârcit, ridat.… … Dicționar Român
cută — CÚTĂ, cute, s.f. 1. Îndoitură (adâncă) într un obiect de îmbrăcăminte; încreţitură, fald, creţ, pliu. ♦ Urmă, dungă rămasă pe o ţesătură sau pe o hârtie în locul unde au fost îndoite. ♦ Încreţitură a scoarţei pământului, formată sub acţiunea… … Dicționar Român
încreţitură — ÎNCREŢITÚRĂ, încreţituri, s.f. Partea încreţită a unui obiect; cută, creţ. ♦ Cută pe piele; zbârcitură, rid. – Încreţi + suf. tură. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNCREŢITÚRĂ s. 1. v. cută. 2. v. rid. 3. (anat.) cută, pliu, (înv.) … Dicționar Român
îndoitură — ÎNDOITÚRĂ, îndoituri, s.f. Partea, locul unde un obiect a fost sau este îndoit. ♦ (Rar) Cotitură. ♦ (Rar) Adâncitură, cută a unui teren. [pr.: do i ] – Îndoi + suf. tură. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNDOITÚRĂ s. 1. v.… … Dicționar Român
