- înnorare
- ÎNNORÁRE, înnorări, s.f. Faptul de a (se) înnora; acoperire a cerului cu nori. ♦ fig. Tristeţe, mâhnire. [var.: înnouráre s.f.] – v. înnora.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ÎNNORÁRE s. v. întristare, mâhnire, posomo-reală, tristeţe.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeînnoráre s. f., g.-d. art. înnorării; pl. înnorăriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.