- înnoi
- ÎNNOÍ, înnoiesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) face ca nou (înlocuind ce era vechi, uzat); a (se) reface, a (se) repara. ♦ tranz. A pune un lucru nou în locul altuia vechi; a primeni, a schimba. ♦ refl. A se îmbrăca cu ceva nou. 2. refl. fig. A se împrospăta, a se redeştepta, a se regenera. 3. tranz. A face încă o dată, a relua o acţiune. ♦ A prelungi valabilitatea unei autorizaţii, a unui document. – În + nou.Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98A (se) înnoi ≠ a (se) învechiTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeÎNNOÍ vb. 1. v. inova. 2. v. moderniza. 3. v. pre-lungi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeÎNNOÍ vb. v. regenera.Trimis de siveco, 18.02.2009. Sursa: Sinonimeînnoí vb., ind. prez. 1 sg. şi. 3 pl. înnoiésc, imperf. 3 sg. înnoiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înnoiáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ÎNNO//Í înnoiiésc 1. tranz. 1) A face să se înnoiască. 2) A amenaja cu obiecte noi, schimbându-le pe cele vechi. înnoi camera. înnoi o vitrină. 3) A începe din nou; a reîncepe; a relua. înnoi tratativele. 4) (documente) A face să fie valabil pe un termen nou. 2. intranz. rar A creşte din nou. /în + nouTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ÎNNO//Í mă înnoiiésc intranz. 1) A se face ca nou. 2) A se îmbrăca cu ceva nou; a-şi pune haine noi. 3) fig. A deveni mai proaspăt. /în + nouTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.