nobilitat — nobilitát, ă, adj. (înv.) 1. îmbunătăţit calitativ, perfecţionat, înnobilat. 2. care a primit un titlu de nobil; înnobilat. Trimis de blaurb, 09.08.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
marchiz — MARCHÍZ, marchizi, 1. Titlu purtat, în societatea medievală apuseană, de către conducătorul unui comitat de frontieră; conducătorul militar al unei mărci3. 2. Titlu de nobleţe în unele ţări din Europa apuseană, superior aceluia de conte şi… … Dicționar Român
margraf — MARGRÁF, margrafi, s.m. Titlu purtat în evul mediu de unii principi germani, ale căror principate erau (sau fuseseră cândva) mărci3; persoană care avea acest titlu. [var.: marcgráf s.m.] – Din germ. Markgraf, fr. margrave. Trimis de claudia,… … Dicționar Român
nobilat — nobilát, ă, adj. (înv.) căruia i s a acordat un titlu nobiliar; înnobilat. Trimis de blaurb, 09.08.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român