- înmatricula
- ÎNMATRICULÁ, înmatriculez, vb. I. tranz. şi refl. A (se) înscrie, a (se) trece într-o matricolă; a matricula. – Din fr. immatriculer, lat. immatriculare.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ÎNMATRICULÁ vb. a (se) înregistra, a (se) înscrie, (înv.) a (se) matricula. (A înmatricula un vehicul.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeînmatriculá vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. înmatriculéz, 3 sg. şi pl. înmatriculeázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ÎNMATRICUL//Á înmatriculaéz tranz. (nume de persoane) A înscrie într-o matriculă; a trece într-o matriculă. [Sil. -ma-tri-cu-] /<fr. immatriculer, lat. immatriculareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXÎNMATRICULÁ vb. I. tr. A înscrie într-o matriculă. [cf. fr. immatriculer].Trimis de LauraGellner, 25.09.2006. Sursa: DNÎNMATRICULÁ vb. tr. a înscrie într-o matriculă. (< fr. immatriculer, lat. immatriculare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.