înghioldeală — ÎNGHIOLDEÁLĂ s.f. v. înghionteală. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNGHIOLDEÁLĂ s. v. ghiontire, îmboldire, îmbrânceală, îmbrâncire, îmbrâncitură, împingere, înghionteală, înghiontire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime… … Dicționar Român
îmbrâncire — ÎMBRÂNCÍRE, îmbrânciri, s.f. Acţiunea de a (se) îmbrânci şi rezultatul ei. – v. îmbrânci. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎMBRÂNCÍRE s. ghiontire, îmboldire, îmbrânceală, îmbrâncitură, împingere, înghionteală, înghion tire, (reg.)… … Dicționar Român
împingere — ÎMPÍNGERE, împingeri, s.f. Acţiunea de a (se) împinge şi rezultatul ei. ♦ Forţă de apăsare exercitată de un corp asupra altuia. – v. împinge. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎMPÍNGERE s. v. îmbrâncire, înghionteală, înghiontire,… … Dicționar Român
înghioldire — ÎNGHIOLDÍRE s.f. v. înghiontire. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNGHIOLDÍRE s. v. ghiontire, îmboldire, îmbrânceală, îmbrâncire, îmbrâncitură, împingere, înghionteală, înghiontire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
înghiontire — ÎNGHIONTÍRE, înghiontiri, s.f. Acţiunea de a (se) înghionti şi rezultatul ei; înghionteală. [var.: înghioldíre s.f.] – v. înghionti. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNGHIONTÍRE s. v. îmbrâncire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român