înfumurare

înfumurare
ÎNFUMURÁRE, înfumurări, s.f. Îngâmfare, mândrie nejustificată; orgoliu, aroganţă, infatuare. – v. înfumura.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Înfumurare ≠ modestie, simpleţe, simplicitate, simplitate
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎNFUMURÁRE s. v. îngâmfare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

înfumuráre s. f., g.-d. art. înfumurării; pl. înfumurări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • înfumuráre — s. f., g. d. art. înfumurärii; pl. înfumuräri …   Romanian orthography

  • vanitate — VANITÁTE, vanităţi, s.f. Ambiţie neîntemeiată; dorinţă de a face impresie; orgoliu, trufie, îngâmfare, înfumurare; (la pl.) deşertăciune, zădărnicie. – Din fr. vanite, lat. vanitas, atis. Trimis de bogdanrsb, 11.08.2002. Sursa: DEX 98  Vanitate… …   Dicționar Român

  • fatuitate — FATUITÁTE s.f. (livr.) Îngâmfare, înfumurare care ascunde prostia. [pr.: tu i ] – Din fr. fatuité, lat. fatuitas, atis. Trimis de cornel, 08.05.2004. Sursa: DEX 98  fatuitáte s. f. (sil. tu i ), g. d. art. fatuităţii …   Dicționar Român

  • prezumţie — PREZÚMŢIE, prezumţii, s.f. (livr.) 1. Părere întemeiată pe aparenţe, pe ipoteze, pe deducţii; presupunere, supoziţie. ♦ Recunoaştere a unui fapt ca autentic din punct de vedere juridic, până la proba contrară. 2. Părere exagerat de bună despre… …   Dicționar Român

  • prezumţiozitate — PREZUMŢIOZITÁTE s.f. (livr.) Înfumurare, aroganţă. [pr.: ţi o ] – Prezumţios + suf. itate. Trimis de oprocopiuc, 13.04.2004. Sursa: DEX 98  prezumţiozitáte s. f. (sil. ţi o ), g. d. art. prezumţiozităţii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • trufie — TRUFÍE, trufii, s.f. Atitudine dispreţuitoare şi arogantă, plină de mândrie şi de înfumurare; semeţie, îngâmfare, aroganţă, trufă2. ♢ loc. adv. Cu trufie = în mod arogant, îngâmfat. – Trufă2 + suf. ie. Trimis de laura tache, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • aroganţă — AROGÁNŢĂ s.f. Purtare obraznică şi sfidătoare; atitudine de mândrie dispreţuitoare. – Din fr. arrogance, lat. arrogantia. Trimis de romac, 06.03.2009. Sursa: DEX 98  Aroganţă ≠ modestie Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  AROGÁNŢĂ s …   Dicționar Român

  • iactanţă — iactánţă s. f. (sil. iac ), g. d. art. iactánţei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  IACTÁNŢĂ s.f. (Liv.) Înfumurare, îngâmfare, vanitate. ♦ Lăudăroşenie, fanfaronadă. [< lat. iactantia, fr. jactance]. Trimis de… …   Dicționar Român

  • ifos — ÍFOS, ifose, s.n. (fam.) Mândrie neîntemeiată; orgoliu, înfumurare. ♢ loc. adv. Cu ifos = emfatic, arogant, umflat. ♢ expr. A şi da ifose = a se crede (fără temei) om important, valoros; a se îngâmfa. – Din ngr. ífos. Trimis de gall, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • infatuare — INFATUÁRE, infatuări, s.f. Acţiunea de a (se) infatua; îngâmfare, înfumurare. [pr.: tu a ] – v. infatua. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Infatuare ≠ modestie Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  INFATUÁRE s. v.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”