- ifos
- ÍFOS, ifose, s.n. (fam.) Mândrie neîntemeiată; orgoliu, înfumurare. ♢ loc. adv. Cu ifos = emfatic, arogant, umflat. ♢ expr. A-şi da ifose = a se crede (fără temei) om important, valoros; a se îngâmfa. – Din ngr. ífos.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ÍFOS s. v. aroganţă, demnitate, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mân-drie, orgoliu, poziţie, rang, semeţie, treaptă, trufie, vanitate.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeífos s. n., pl. ífoseTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÍFOS ifose f. Atitudine de superioritate nejustificată faţă de alţii; înfumurate; îngâmfare; fală; semeţie; mândrie; măreţie. ♢ A-şi da ifose a se crede fără nici un temei superior faţă de alţii. /<ngr. ifosTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXífos (ífose), s.n. – 1. Rang, categorie. – 2. Pretenţie, fumuri. ngr. ὔφος (DAR; Gáldi 198). sec. XVIII.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.