- înfrunţi
- înfrunţí, înfrunţésc, vb. IV (reg., înv.) a începe ceva fără a continua şi sfârşi.Trimis de blaurb, 13.06.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
înfrunţi
Look at other dictionaries:
frunte — FRÚNTE, frunţi, s.f. 1. (La oameni) Partea superioară a feţei, formată din osul frontal, cuprinsă între sprâncene şi păr şi mărginită lateral de tâmple; (la animale) partea dinainte a capului, imediat deasupra ochilor. 2. Cap; faţă, chip. 3. fig … Dicționar Român
