- înfrunt
- înfrúnt, înfrúnturi, s.n. (înv.) afront.Trimis de blaurb, 13.06.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
înfrunt
Look at other dictionaries:
înfrunta — ÎNFRUNTÁ, înfrúnt, vb. I. tranz. 1. A mustra, a dojeni cu vorbe aspre de faţă cu alţii; a certa, a ocărî. 2. A ţine piept, a da piept, a rezista cu curaj (în faţa unei primejdii). ♦ refl. recipr. A avea un conflict, un schimb aprins de cuvinte. – … Dicționar Român
înfruntá — vb., ind. prez. 1 sg. înfrúnt, 3 sg. şi pl. înfrúntã … Romanian orthography
frunte — FRÚNTE, frunţi, s.f. 1. (La oameni) Partea superioară a feţei, formată din osul frontal, cuprinsă între sprâncene şi păr şi mărginită lateral de tâmple; (la animale) partea dinainte a capului, imediat deasupra ochilor. 2. Cap; faţă, chip. 3. fig … Dicționar Român
