încolăci — ÎNCOLĂCÍ, încolăcesc, vb. IV. refl. şi tranz. A (se) face ca un cerc, a (se) înfăşura în formă de colac; a (se) încovriga; a (se) încârliga, a (se) încolătăci. ♦ refl. (Despre ape, drumuri) A o coti, a şerpui. ♦ tranz. A încrucişa braţele sau… … Dicționar Român
încârligare — ÎNCÂRLIGÁRE s.f. Acţiunea de a (se) încârliga. – v. încârliga. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNCÂRLIGÁRE s. v. încovrigare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime încârligáre s. f., g. d. art. încârligării … Dicționar Român
covriga — COVRIGÁ vb. v. ghemui, încârliga, încolăci, încovriga, înfăşura, învălătuci, răsuci, suci. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
ghemui — GHEMUÍ, ghemuiesc, vb. IV. 1. refl. A se face, a se strânge ca un ghem1 (1), a se înghemui. 2. refl. şi tranz. A (se) strânge în număr mare pe un spaţiu redus; a (se) înghesui. – Ghem1 + suf. ui. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 A se… … Dicționar Român
încolătăci — ÎNCOLĂTĂCÍ, încolătăcesc, vb. IV. refl. şi tranz. (înv. şi reg.) A (se) încolăci. – Contaminare între încolăci şi împletici. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNCOLĂTĂCÍ vb. v. ghemui, încârliga, înco lăci, încovriga, înfăşura,… … Dicționar Român
încovriga — ÎNCOVRIGÁ, încovríg, vb. I. refl. şi tranz. A (se) răsuci, a (se) îndoi ca un covrig; a (se) încolăci; a (se) ghemui. – În + covrig. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNCOVRIGÁ vb. 1. a (se) încârliga, a (se) încolăci, a (se)… … Dicționar Român
încârjoia — ÎNCÂRJOIÁ vb. v. încârliga, încolăci, încovoia, încovriga, îndoi. Trimis de siveco, 31.03.2008. Sursa: Sinonime A ÎNCÂRJOIÁ încârjói tranz. A face să se încârjoaie; a încovoia; a curba; a arcui; a îndoi. /în + cârjă Trimis de siveco, 31.03.2008 … Dicționar Român
încârligat — ÎNCÂRLIGÁT, Ă, încârligaţi, te, adj. Îndoit, încovoiat, strâmbat (ca un cârlig). – v. încârliga. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNCÂRLIGÁT adj. v. încovrigat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
învălui — ÎNVĂLUÍ, învắlui, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) acoperi cu un văl, cu o învelitoare; a (se) înveli, a (se) înfăşura. ♦ tranz. fig. A cuprinde ceva cu privirea. ♦ (Despre foc) A arde sau a face să ardă mocnit; a (se) micşora. 2. tranz. A… … Dicționar Român
