- încurare
- ÎNCURÁRE, încurări, s.f. (înv. şi reg.) Alergare de cai, cavalcadă; p. ext. năvală, incursiune. – v. încura.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ÎNCURÁRE s. v. alergare, cursă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeîncuráre s. f., g.-d. art. încurării; pl. încurăriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.