încopcia

ÎNCOPCIÁ, încopciez, vb. I. tranz. 1. (Rar) A închide o copcă; a încheia o haină în copci. 2. A îmbina două piese de tablă, introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte, după care limbile astfel montate se răsucesc. [pr.: -ci-a] – În + copcă.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



încopciá vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. încopciéz, 3 sg. şi pl. încopciáză, 1 pl. încopciém (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. încopciéze; ger. încopciínd (sil. -ci-ind)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A ÎNCOPCI//Á încopciaéz tranz. 1) (obiecte de îmbrăcăminte) A prinde în copci. 2) (piese de tablă) A împreuna introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte şi îndoindu-le. /în + copcă

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



încopciá, încopciéz, vb. I (pop.) 1. a pune copcă, a prinde în copci, a incheia cu copci. 2. (fig.) a uni, a căsători (pe cineva cu altcineva). 3. (fig.; despre mâini) a-şi încrucişa.

Trimis de blaurb, 09.06.2006. Sursa: DAR