- încartiruire
- ÎNCARTIRUÍRE, încartiruiri, s.f. Acţiunea de a încartirui şi rezultatul ei; cartiruire. – v. încartirui.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ÎNCARTIRUÍRE s. (mil.) cartiruire. (încartiruire trupelor.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeîncartiruíre s. f., g.-d. art. încartiruírii; pl. încartiruíriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÎNCARTIRUÍRE s.f. Acţiunea de a încartirui şi rezultatul ei; cartiruire. [< încartirui].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN
Dicționar Român. 2013.