impartire — v. tr. [dal lat. impartire o impartiri ] (io impartisco, tu impartisci, ecc.). [dare qualcosa a qualcuno, distribuendola tra varie persone, anche con il secondo arg. sottinteso: i. ordini ai sottoposti ] ▶◀ assegnare, dare, dispensare,… … Enciclopedia Italiana
impartire — im·par·tì·re v.tr. CO assegnare spec. rivolgendosi a più persone: impartire un ordine, impartire lezioni, impartire la benedizione ai fedeli | OB concedere, dispensare, spec. una grazia, un favore e sim. {{line}} {{/line}} DATA: ca. 1320. ETIMO:… … Dizionario italiano
impartire — {{hw}}{{impartire}}{{/hw}}v. tr. (io impartisco , tu impartisci ) Dare, assegnare: impartire la benedizione; SIN. Concedere. ETIMOLOGIA: dal lat. tardo impartire per il classico impertire, comp. di in concl. e un deriv. di pars, partis, ‘parte’ … Enciclopedia di italiano
împãrţíre — s. f., g. d. art. împãrţírii; pl. împãrţíri … Romanian orthography
impartire — v. tr. dare, distribuire, dispensare, ripartire □ donare, elargire, concedere … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
diviziune — DIVIZIÚNE, diviziuni, s.f. 1. Împărţire, fragmentare, separare; (concr.) fragment sau unitate care se obţine printr o împărţire. ♢ Diviziunea muncii = împărţire, în cadrul unei întreprinderi, a procesului de creare a unui produs în mai multe… … Dicționar Român
impartir — [ ɛ̃partir ] v. tr. <conjug. : 2; usité seult inf., ind. prés. et p. p.> • 1374; bas lat. impartiri « donner une part » ♦ Donner en partage. Les dons que la nature nous a impartis. Dr. Accorder. Impartir un délai à qqn. Dans les délais qui… … Encyclopédie Universelle
calendar — CALENDÁR, calendare, s.n. 1. Sistem de împărţire a timpului în ani, luni şi zile, bazat pe fenomenele periodice ale naturii. 2. Indicator sistematic (în formă de carte, agendă sau tablou) al succesiunii lunilor şi zilelor unui an. ♢ expr. A face… … Dicționar Român
împărţi — ÎMPĂRŢÍ, împárt, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) separa în părţi, a (se) despărţi în grupuri; a (se) diviza, a (se) divide. ♦ tranz. (Rar) A clasifica. ♦ tranz. (Aritm.) A efectua operaţia de împărţire a unui număr prin altul, a face o… … Dicționar Român
divizionar — DIVIZIONÁR, Ă, divizionari, e, adj. 1. (În sintagma) Monedă divizionară = monedă măruntă de metal, reprezentând o fracţiune a unităţii băneşti legale; p. gener. monedă de valoare mică; bani mărunţi, mărunţiş. 2. Care ţine de o divizie (1),… … Dicționar Român
