- împărţi
- ÎMPĂRŢÍ, împárt, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) separa în părţi, a (se) despărţi în grupuri; a (se) diviza, a (se) divide. ♦ tranz. (Rar) A clasifica. ♦ tranz. (Aritm.) A efectua operaţia de împărţire a unui număr prin altul, a face o împărţire. 2. tranz. A da mai multor persoane câte (o parte din) ceva; a repartiza, a distribui. ♢ expr. A nu avea ce împărţi sau a nu avea nimic de împărţit (cu cineva) = a nu avea nici o legătură, nimic comun (cu cineva). ♦ refl. A se răspândi, a se împrăştia. 3. tranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. "cu") A împărtăşi ceva cu cineva. – lat. impartire.Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98ÎMPĂRŢÍ vb. 1. a despărţi, a divide, a diviza, a fracţiona, a fragmenta, a îmbucătăţi, a scinda, a secţiona, a separa, a tăia. (împărţi bucata în trei.) 2. v. descompune. 3. a diviza, a fragmenta, a segmenta. (A împărţi o frază în propoziţii.) 4. v. atribui. 5. v. distribui. 6. v. aranja. 7. v. împărtăşi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeÎMPĂRŢÍ vb. v. despărţi, divorţa, separa.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeîmpărţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împárt, imperf. 3 sg. împărţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. împártăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ÎMPĂRŢÍ împárt tranz. 1) A face să se împartă. 2) rar (obiecte eterogene amestecate) A repartiza în clase şi categorii; a categorisi; a clasifica. 3) mat. A supune operaţiei aritmetice a împărţirii. împărţi zece la cinci. 4) (bunuri materiale) A da conform unor principii; a repartiza; a distribui. împărţi averea. ♢ A nu avea ce împărţi cu cineva a nu avea nimic comun cu cineva. 5) (bucurii, necazuri etc.) A suporta împreună; a împărtăşi. /<lat. impartireTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ÎMPĂRŢÍ pers. 3 se împárte intranz. 1) (obiecte integrale) A desface în două sau în mai multe părţi; a se diviza; a se divide. 2) rar A se împrăştia în toate părţile; a se răspândi. /<lat. impartireTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.