împotrivitor

împotrivitor: ÎMPOTRIVITÓR, -OÁRE, împotrivitori, -oare, s.m. şi f., adj. (înv.) (Persoană) care se opune, care este împotrivă; p. ext. duşman. [var.: împrotivitór, -oáre s.m. şi f., adj.] – Împotrivi + suf. -tor.

Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎMPOTRIVITÓR s. v. adversar, concurent, rival.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

împotrivitór s. m., adj. m. (sil. -tri-) pl. împotrivitóri; f. sg. împotrivitoáre, g.-d. art. împotrivitoárei, pl. împotrivitoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

adversar — ADVERSÁR, Ă, adversari, e, s.m. şi f. Persoană care face concurenţă, care luptă împotriva altuia sau împotriva unei concepţii, a unei idei; rival, potrivnic. ♦ (Sport) Partener de întrecere. – Din fr. adversaire, lat. adversarius. Trimis de ana… … Dicționar Român
potrivă — POTRÍVĂ s.f. Egalitate, perfectă asemănare (cu cineva sau cu ceva); ceea ce se potriveşte, seamănă perfect cu altcineva sau cu altceva. ♢ loc. adj. şi adv. Pe (sau de) potriva... = asemenea, egal, pe măsura... (înv.) Din potrivă = din cealaltă… … Dicționar Român
împrotivitor — ÎMPROTIVITÓR, OÁRE s.m. şi f., adj. v. împotrivitor. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias