- împila
- ÎMPILÁ, împilez, vb. I. tranz. A asupri, a oprima. – et. nec.Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98ÎMPILÁ vb. v. oprima.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeîmpilá vb., ind. prez. 1 sg. împiléz, 3 sg. şi pl. împileáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. împilézeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ÎMPIL//Á împilaéz tranz. (colectivităţi sau persoane) A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a asupri; a oprima. / Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXîmpilá, împiléz, vb. I (reg., înv.) 1. (despre iarbă) a călca în picioare. 2. (refl.) a nu se dezvolta, a se pipernici, a se chirci. 3. (despre fân) a îndesa, a presa. 4. (despre cal) a-l împiedica (prin legarea gâtului de un picior dinainte). 5. (fig.) a apăsa, a face să se apleca; a îndupleca. 6. a împovăra cu dări, a asupri, a oprima. 7. a combate, a dispreţui. 8. (fig.) a biciui.Trimis de blaurb, 07.06.2006. Sursa: DARîmpilá (împiléz, împilát), vb. – 1. A comprima, a presa, a zdrobi. – 2. A oprima, a asupri. – var. împili, încila, închila. Probabil din lat. *impillāre ‹ pilāre, cf. pil, piuă (Cihac, I, 119; Tiktin; Puşcariu, RF, II, 66-71). După o părere mai puţin convingătoare, a lui Drăganu, Dacor., VI, 286-91, de la chilă › închila, cu modificare datorată hiperurbanismului. Pentru semantism, cf. fr. fouler, ngr. πιλέω. – Der. împilător, adj. (care oprimă).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.