- îmbunăciune
- îmbunăciúne s.f. (înv.) linguşire.Trimis de blaurb, 06.06.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
îmbunăciune
Look at other dictionaries:
bun — BUN, Ă, (I VIII) buni, e, adj., s.m. şi f., (IX) bunuri, s.n., (X) adv. I. adj. Care are calităţi. 1. Care face în mod obişnuit bine altora, care se poartă bine cu alţii; binevoitor. ♢ expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi.… … Dicționar Român
