Dicționar Român. 2013.
bosumflare — BOSUMFLÁRE, bosumflări, s.f. (fam.) Faptul de a se bosumfla; îmbufnare. – v. bosumfla. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BOSUMFLÁRE s. îmbufnare, (pop. şi fam.) ţâfnă, (reg.) drâmboiere, (Olt. şi Ban.) îmbonţare. Trimis de siveco, 05 … Dicționar Român
drâmboiere — DRÂMBOIÉRE s. v. bosumflare, îmbufnare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
supărare — SUPĂRÁRE, supărări, s.f. Faptul de a (se) supăra. 1. Neplăcere, necaz, suferinţă; nevoie, neajuns, lipsă. ♢ expr. Să nu ţi (sau să nu vă) fie cu supărare sau dacă (sau de) nu ţi ar (sau v ar) fi cu supărare, formulă de politeţe prin care se… … Dicționar Român
îmbonţare — ÎMBONŢÁRE s. v. bosumflare, îmbufnare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
ţâfnă — ŢÂFNĂ, ţâfne, s.f. (pop.) 1. Ifos, aroganţă; trufie. ♦ Arţag. ♢ expr. A i sări (cuiva) ţâfna = a se mânia. A umbla cu ţâfna în nas = a fi mereu gata de ceartă. 2. Cobe (1). – Din ngr. tsífna. Trimis de laura tache, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
