imblătit — imblătít s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
îmblătire — ÎMBLĂTÍRE, îmblătiri, s.f. Acţiunea de a îmblăti; îmblătit. – v. îmblăti. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎMBLĂTÍRE s. v. îmblătit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime îmblătíre s. f., g. d. art. îmblătírii; … Dicționar Român
mlătiş — mlătíş s.n. (reg.) îmblătit. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
umblăcit — UMBLĂCÍT s.n. v. îmblătit. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
îmblătitor — ÎMBLĂTITÓR, OÁRE, îmblătitori, oare, s.m. şi f. Persoană care îmblăteşte. Îmblăti + suf. tor. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 îmblătitór s. m., pl. îmblătitóri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … … Dicționar Român