- îmbietură
- ÎMBIETÚRĂ, îmbieturi, s.f. (Rar) Faptul de a îmbia; îndemn, invitaţie. [pr.: -bi-e-] – Îmbia + suf. -tură.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98îmbietúră s. f. (sil. -bi-e-), g.-d. art. îmbietúrii; pl. îmbietúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.