îmbelşuga

îmbelşuga: ÎMBELŞUGÁ, îmbelşughez, vb. I. tranz. (Rar) A face pământul să rodească, să devină îmbelşugat. – În + belşug.

Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

îmbelşugá vb., ind. prez. 1 sg. îmbelşughéz, 3 sg. şi pl. îmbelşugheáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎMBELŞU//GÁ îmbelşugaghéz tranz. rar (ogoare) A face să aibă belşug (prin muncă şi organizare). /în + belşug

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

îmbelşugat — ÎMBELŞUGÁT, Ă, îmbelşugaţi, te, adj. Care are din abundenţă cele trebuincioase. ♦ Care există din belşug, din abundenţă. [var.: (reg.) îmbielşugát, ă adj.] – v. îmbelşuga. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎMBELŞUGÁT adj. 1. v. bogat … Dicționar Român
belşug — BELŞÚG s.n. Cantitate îndestulătoare de bunuri (necesare traiului); abundenţă, bogăţie. ♢ loc. adv. Din belşug = în cantitate mare, din plin. [var.: (reg.) bielşúg, bilşúg s.n.] – Din magh. böség. Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
îmbelşugare — ÎMBELŞUGÁRE s.f. Belşug; abundenţă, îndestulare. [var.: (reg.) îmbielşugáre s.f.] – v. îmbelşuga. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎMBELŞUGÁRE s. v. belşug. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
îmbielşuga — îmbielşugá (= îmbelşuga) vb. (ind. prez. 1 îmbielşughez) Trimis de gall, 28.01.2008. Sursa: DMLR … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias