îmbelciugat

îmbelciugát adj. m., pl. îmbelciugáţi; f. sg. îmbelciugátă, pl. îmbelciugáte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A ÎMBELCIUGÁ//T îmbelciugattă (îmbelciugatţi, îmbelciugatte) (despre coarnele animalelor) Care este întors cu vârful înăuntru. /în + belciug + suf. îmbelciugatat

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX