zãdãrnicí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zãdãrnicésc, imperf. 3 sg. zãdãrniceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zãdãrniceáscã … Romanian orthography
dejuca — DEJUCÁ, dejóc, vb. I. tranz. A zădărnici planurile sau uneltirile cuiva. [var.: (înv.) desjucá vb. I] – De(s) + juca. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEJUCÁ vb. v. zădărnici … Dicționar Român
neutraliza — NEUTRALIZÁ, neutralizez, vb. I. 1. tranz. A pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv, a reduce la pasivitate, a paraliza; a anihila acţiunea unei forţe prin altă forţă contrară, a contracara, a zădărnici. ♦ tranz. şi refl.… … Dicționar Român
submina — SUBMINÁ, subminez, vb. I. tranz. A ataca, a lovi (indirect, pe ascuns) pentru a slăbi, a compromite, a zădărnici sau a nimici o acţiune, o realizare (a unui adversar). – Sub1 + mina. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SUBMINÁ vb.… … Dicționar Român
anihila — ANIHILÁ, anihilez, vb. I. tranz. A înlătura efectul unui lucru, acţiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ANIHILÁ vb. 1. a anula, a contracara, a împiedica, a neutraliza, a … Dicționar Român
băţ — BĂŢ, beţe, s.n. 1. Bucată de lemn lungă şi subţire. ♢ expr. A pune (cuiva) beţe în roate = a face (cuiva) dificultăţi pentru a zădărnici o acţiune, un plan. (reg.) A da (ca câinele) prin băţ = a fi extrem de insistent, de obraznic. A rămâne cu… … Dicționar Român
contracara — CONTRACARÁ, contracarez, vb. I. tranz. A împiedica, a zădărnici planurile, intenţiile etc. cuiva; a neutraliza. – Din fr. contrecarrer. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 CONTRACARÁ vb. v. anihila. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
obstrucţie — OBSTRÚCŢIE, obstrucţii, s.f. 1. (med.) Astupare a lumenului unui organ tubular (trahee, bronhie, intestin, ureter etc.) ca urmare a unui proces, a unui obstacol situat în interiorul organului sau a unei compresiuni exagerate exercitate din afară; … Dicționar Român
sabotaj — SABOTÁJ, sabotaje, s.n. Acţiune având ca scop împiedicarea bunului mers al unei activităţi, în special frânarea desfăşurarii normale a unui proces de producţie. – Din fr. sabotage. Trimis de spall, 26.04.2004. Sursa: DEX 98 SABOTÁJ s. sabotare … Dicționar Român
strica — STRICÁ, stric, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) transforma din bun în rău; a (se) deteriora, a (se) degrada; a (se) defecta. ♢ expr. (refl.) A se strica căruţa în mijlocul drumului = a întâmpina piedici, a avea neplăceri când eşti încă departe de … Dicționar Român
