- zăcătură
- ZĂCĂTÚRĂ, zăcături, s.f. (reg.) Loc de odihnă pentru vite; zăcătoare (4), stanişte. 2. Rachiu sau vin depozitat într-o zăcătoare (II 1). – Zăcea + suf. -ătură.Trimis de spall, 16.03.2002. Sursa: DEX '98ZĂCĂTÚRĂ s. v. stanişte.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimezăcătúră s. f., g.-d. art. zăcătúrii; pl. zăcătúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.