- zăbovitor
- ZĂBOVITÓR, -OÁRE, zăbovitori, -oare, adj. (înv.) Zăbavnic. – Zăbovi + suf. -tor.Trimis de spall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ZĂBOVITÓR adj. v. întârziat.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimezăbovitór adj. m., pl. zăbovitóri; f. sg. şi pl. zăbovitoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficZĂBOVIT//ÓR zăbovitoroáre (zăbovitoróri, zăbovitoroáre) înv. Care manifestă zăbavă; care zăboveşte; tără-gănător; zăbavnic. /a zăbovi + suf. zăbovitortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.