Dicționar Român. 2013.
zornăit — ZORNĂÍT, zornăituri, s.n. Faptul de a zornăi; zgomotul caracteristic pe care îl fac unele obiecte când se lovesc sau se ciocnesc între ele; zornăială, zornăitură, zornet. – v. zornăi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZORNĂÍT s.… … Dicționar Român
zornet — ZÓRNET, zornete, s.n. Zornăit. – Zornăi + suf. et. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZÓRNET s. v. zăngăneală, zăngănire, zăn gănit, zăngănitură, zornăială, zornăit, zornăitură, zuruială, zuruit, zurui tură. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
zornăitură — ZORNĂITÚRĂ, zornăituri, s.f. Zornăit. [pr.: nă i ] – Zornăi + suf. tură. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZORNĂITÚRĂ s. zăngăneală, zăngănire, zăngănit, zornăială, zornăit, zuruială, zuruit, zuruitură. (zornăitură de lanţuri.)… … Dicționar Român
zorzoială — ZORZOIÁLĂ s.f. (var.) Zornăială. (din zor2) Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: DER … Dicționar Român
zurai — ZURÁI s. v. zăngăneală, zăngănire, zăngănit, zăngănitură, zornăială, zornăit, zornăitură, zuruială, zuruit, zuruitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
