- zgură
- ZGÚRĂ, zguri, s.f. 1. Partea minerală fuzibilă din cenuşa cărbunilor, care se aglomerează în procesul de solidificare. ♦ Funingine. 2. Reziduu rezultat în procesul de extragere a metalelor din minereuri sau la topirea metalelor, constituit din oxizi formaţi în procesul tehnologic, din silicaţi, pământ etc. ♦ Strat de oxizi metalici format deasupra unei suduri executate cu arc electric. 3. Cenuşă întărită (provenită din lucruri arse). – cf. alb. z g j y r ë, bg. z g u r i j a.Trimis de valeriu, 02.06.2003. Sursa: DEX '98ZGÚRĂ s.f., g.-d. art. zgúrii; (feluri) pl. zguriTrimis de tavi, 15.05.2004. Sursa: DOOMZGÚRĂ, zgúri, s.f. zgură (fig.) Negură. Din zgura vremii. ♢ Zgură bazică = produs secundar obţinut la fabricarea oţelului şi folosit ca îngrăşământ. Piatră de zgură = piatră de construcţie, fabricată dintr-un amestec de nisip, zgură şi un liant şi întrebuinţată la prepararea betoanelor şi a plăcilor izolante. ♢ (fig.) (Cu aluzie la culoarea neagră a reziduului) Soarele spărgea norii de zgură. (din ngr. σκουρά, σκουριά < gr. σκωρία; cf. scoare şi scr. skorija, bg. zgorija, zgurija, zgurja, alb. zgürë) [def. DLRLC]Trimis de tavi, 14.06.2004. Sursa: DERZGÚRĂ s. 1. (prin Transilv.) stur, (Ban. şi Transilv.) şleacnă. (zgură de cărbune.) 2. scorie. (zgură obţinută la extragerea metalelor din minereuri.) 3. scrum. (Pâinea din cuptor s-a făcut zgură.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeZGÚRĂ s. v. funingine.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimezgúră s. f., g.-d. art. zgúrii; (feluri) pl. zguriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficZGÚR//Ă zgurăi f. 1) Materie dură, rezultată în procesul de extragere a metalelor din minereu. 2) Parte minerală din cenuşa de cărbuni, care se aglomerează în procesul de solidificare. 3) Cenuşă întărită provenită din lucruri arse. [G.-D. zgurii] /cf. alb. zgjürë, bulg. zgurijaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXsgúră (-ri), s.f. – Reziduu, mineral, funingine. – var. zgură. Mr. zgură, zgurie. ngr. σϰουρά, σϰουριά (Cihac, II, 698), din gr. σϰωριά, cf. scoare şi sb., cr. skorija (Vasmer, gr., 134), bg. zgorija, zgurija, zgurja, alb. zgürë. – Der. sguros, adj. (plin de zgură); sguruit, adj. (murdărit cu zgură).Trimis de blaurb, 14.12.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.