- vătăma
- VĂTĂMÁ, vátăm, vb. I. tranz. (pop.) 1. A dăuna sănătăţii, integrităţii corporale (producând boli, răniri). ♦ refl. spec. A se îmbolnăvi de hernie. 2. A cauza pagube, stricăciuni, prejudicii, neajunsuri; a atinge, a leza (moralmente). – lat. victimare.Trimis de bogdanrsb, 13.05.2003. Sursa: DEX '98VĂTĂMÁ vb. 1. v. dăuna. 2. a ataca, a distruge, a strica, a zdruncina, (fig.) a ruina. (Aceste eforturi i-au vătăma sănătatea.) 3. a dăuna, a prejudicia, (livr.) a leza, (fig.) a lovi. (vătăma intereselor lor.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeVĂTĂMÁ vb. v. boşorogi, răni.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimevătămá vb., ind. prez. 1 sg. vátăm, 2 sg. vátămi, 3 sg. şi pl. vátămă; conj. prez. 3 sg. şi pl. vátămeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA VĂTĂMÁ vátăm tranz. 1) A supune unei leziuni corporale; a răni. 2) fig. A îndurera printr-o traumă psihică; a răni; a traumatiza; a leza. /<lat. victimareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE VĂTĂMÁ mă vátăm intranz. A se îmbolnăvi de hernie. /<lat. victimareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.