- vărsătură
- VĂRSĂTÚRĂ, vărsături, s.f. Faptul de a (se) vărsa. ♦ Ceea ce a fost vărsat, vomitat. – Vărsa + suf. -ătură.Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX '98VĂRSĂTÚRĂ s. 1. v. vomă. 2. (concr.) vomă, (rar) vomătură, (pop.) borâtură.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimevărsătúră s. f., g.-d. art. vărsătúrii; pl. vărsătúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficVĂRSĂTÚR//Ă vărsăturăi f. 1) v. A VĂRSA. 2) Ceea ce a fost vomitat. 3) Loc unde se adună apă după o revărsare. /a (se) vărsa + suf. vărsăturăturăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.