- vărsător
- VĂRSĂTÓR, -OÁRE, vărsători, -oare, adj., s.m. art. I. adj. Care varsă. II. s.m. art. Una dintre cele 12 constelaţii (şi simboluri) ale zodiacului, care se găseşte între constelaţia Capricornului şi cea a Peştilor. – Vărsa + suf. -ător.Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX '98VĂRSĂTÓR s. v. turnător.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeVĂRSĂTÓRUL s. art. (astron.) (înv.) aparul (art.).Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimevărsătór adj. m., pl. vărsătóri; f. sg. şi pl. vărsătoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficVărsătórul (constelaţia) s. pr. m. art.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficVĂRSĂT//ÓR1 vărsătoroáre (vărsătoróri, vărsătoroáre) rar Care varsă; în stare să verse. Ochi vărsător de lacrimi. /v. a (se) vărsaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXVĂRSĂTÓR2 vărsători m. 1) înv. Muncitor specializat în operaţii de vărsare a metalelor. 2) la sing. art. Constelaţie din emisfera australă. ♢ Zodia vărsătorului unul din cele douăspre-zece sectoare ale zodiacului. /v. a (se) vărsaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.