- vânzător
- VÂNZĂTÓR, -OÁRE, vânzători, -oare, s.m. şi f. 1. Persoană fizică sau juridică care vinde ceva (ocazional sau permanent). ♦ spec. Persoană care este angajată într-un magazin pentru a efectua vânzarea mărfurilor şi pentru a servi clientela. ♢ expr. (ir.) Vânzător de piei de cloşcă = negustor fără marfă şi fără capital. ♦ (Adjectival) Care este de vânzare, destinat vânzării, de vândut. ♢ loc. vb. A face (un bun imobil) vânzător = a pune în vânzare, a vinde. 2. fig. (Adesea adjectival) Trădător, înşelător. – Vinde + suf. -ător.Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Vânzător ≠ cumpărătorTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeVÂNZĂTÓR adj., s. 1. adj., s. v. trădător. 2. s. iudă, trădător, (Eşti un vânzător, amice!)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimevânzătór s. m., pl. vânzătóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficVâNZĂT//ÓR1 vânzătoroáre (vânzătoróri, vânzătoroáre) Care se vinde; bun de vânzare. Marfă vânzătoroare. /a vinde + suf. vânzătorătorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXVâNZĂT//ÓR2 vânzătoroáre (vânzătoróri, vânzătoroáre) m. şi f. 1) Persoană specializată în vinderea mărfurilor (într-un magazin). ♢ vânzător de piei de cloşcă negustor fără marfă şi fără mijloace băneşti. 2) şi adverbial Persoană care săvârşeşte un act de trădare (în scopuri meschine); trădător. vânzător de ţară. /a vinde + suf. vânzătorătorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.