vântui

vântui
VÂNTUÍ, pers. 3 vântuieşte, vb. IV. 1. intranz. (Despre vânt) A sufla cu putere, vijelios. 2. tranz. (În superstiţii, subiectul fiind "vântul rău") A face pe cineva să înnebunească sau să ologească. – Vânt + suf. -ui.
Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

vântuí vb., ind. prez. 3 sg. vântuiéşte, imperf. 3 sg. vântuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. vântuiáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A VâNTU//Í pers. 3 vântuiiéşte intranz. pop. (despre vânt) A sufla cu putere. /vânt + suf. vântuiui
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • contravântuire — CONTRAVÂNTUÍRE, contravântuiri, s.f. Element de construcţie de forma unei grinzi cu zăbrele, având rolul de a prelua forţele orizontale (presiunea vântului, forţa de frânare) care acţionează asupra unei construcţii. – Contra1 + vântuire (rar < …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”