Dicționar Român. 2013.
căhuială — căhuiálă, căhuiéli, s.f. (înv.; reg.) auială, vâjâială. Trimis de blaurb, 28.03.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
vâjială — VÂJIÁLĂ s.f. v. vâjâială. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
vâjâit — VÂJÂÍT1, vâjâituri, s.n. Faptul de a vâjâi; zgomot caracteristic produs de ceva care vâjâie; vâjâială, vâjâitură, vâjâire. [var.: (reg.) vâjiit s.n.] – v. vâjâi. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 VÂJÂÍT2, Ă, vâjâiţi, te, adj. (Rar; … Dicționar Român
şuierat — ŞUIERÁT1, şuierături, s.n. Faptul de a şuiera; zgomot specific făcut de cineva sau de ceva care şuieră. [pr.: şu ie ] – v. şuiera. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŞUIERÁT2, Ă, şuieraţi, te, adj. (Adesea adverbial) Cu un timbru … Dicționar Român
ţiui — ŢIUÍ, ţíui, vb. IV. intranz. 1. A produce un sunet prelung, ascuţit, cu rezonanţă metalică. ♢ expr. A( i) ţiui cuiva în urechi (sau în creieri) sau a i ţiui cuiva urechile (sau urechea etc.) = a avea impresia de vâjâială (în urechi sau la cap). 2 … Dicționar Român
