- voltă
- VÓLTĂ, volte, s.f. 1. Mişcare în formă de cerc sau de arc de cerc. ♦ fig. Schimbare (bruscă) în atitudine, trecere subită de la o concepţie la alta. ♦ (Scrimă) Mişcare (de rotaţie) făcută pentru a evita loviturile adversarului. 2. Manevră de rotaţie făcută de o ambarcaţie sau de o navă cu pânze pentru schimbarea bordului din care primeşte vântul. ♢ Voltă în vânt = manevră pentru schimbarea direcţiei împotriva vântului. Voltă sub vânt = manevră pentru schimbarea direcţiei în sensul vântului. 3. Semn care indică repetarea unui fragment muzical, de fiecare dată cu un alt sfârşit. – Din fr. volte.Trimis de ana_zecheru, 13.04.2004. Sursa: DEX '98vóltă (mişcare circulară) s. f., g.-d. art. vóltei; pl. vólteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficVÓLT//Ă voltăe f. 1) Mişcare de rotaţie în jurul axei proprii. 2) Tur complet, executat de un călăreţ în manej. 3) sport Mişcare de apărare a scrimerului. 4) mar. Schimbare de direcţie a unei nave, astfel ca vântul să lovească în celălalt bord. /<fr. volte, it. voltaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXVÓLTĂ s.f. 1. Mişcare în formă de cerc (făcută mai ales de un călăreţ cu calul într-un manej). ♦ Mişcare făcută pentru a para o lovitură a adversarului la scrimă. 2. Schimbare de direcţie a unei nave, astfel ca vântul să treacă dintr-un bord în celălalt. 3. (muz.) Volta. ♦ (lit.) Diviziune a canţonei. [< it. volta, cf. fr. volte].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNVÓLTĂ s. f. 1. mişcare în cerc făcută de un călăreţ cu calul într-un manej. 2. (fig.) schimbare (bruscă) de atitudine. ♢ (scrimă) mişcare pentru a para o lovitură a adversarului. 3. schimbare de direcţie a unei nave. 4. buclă de fixare a capătului unei parâme. 5. (muz.) volta. ♢ diviziune a canţonei. (< fr. volte)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.