voitor

voitor: VOITÓR, -OÁRE, voitori, -oare, adj. (înv.; adesea substantivat) Care voieşte, care doreşte ceva. ♢ Voitor de bine (sau de rău) = care doreşte binele (sau răul) cuiva. [pr.: vo-i] – Voi² + suf. -tor.

Trimis de bogdanrsb, 26.07.2002. Sursa: DEX '98

voitór adj. m., pl. voitóri; f. sg. şi pl. voitoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

VOIT//ÓR voitoroáre (voitoróri, voitoroáre) şi substantival Care voieşte; care are o dorinţă. Spirit voitor. /a voi + suf. voitortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

răuvoitor — RĂUVOITÓR, OÁRE, răuvoitori, oare, adj. (Adesea substantivat) Care vrea răul cuiva, care manifestă rea voinţă, plin de rea voinţă. – Rău + voitor. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98 Răuvoitor ≠ binevoitor Trimis de siveco, 03.08.2004.… … Dicționar Român
binevoitor — BINEVOITÓR, OÁRE, binevoitori, oare, adj. (Adesea substantivat) Care are bunăvoinţă; amiabil. ♦ p.ext. Amabil, prietenos. [pr.: vo i ] – Binevoi + suf. tor. Trimis de paula, 27.03.2009. Sursa: DEX 98 Binevoitor ≠ răuvoitor, maliţios Trimis de… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias