vobulat

VOBULÁT, -Ă, vobuláţi, -te, adj. (electron.) Care este caracteristic oscilaţiilor de amplitudine constantă, dar cu frecvenţă liniar variabilă în timp, generate în scopul măsurării caracteristicilor de amplitudine şi frecvenţă. ♢ (În sint.) Sunet vobulat. (cf. engl. wobble = a se clătina, a tremura, a oscila < prob. din germ. de jos wabbeln) [şi MW – folosit în corpul DEX]

Trimis de tavi, 03.06.2008. Sursa: Neoficial



VOBULÁT adj. v. SUNET (1). Vibraţie a particulelor unui mediu elastic care poate fi înregistrată de ureche. ♢ Sunet asociat = semnal de frecvenţă audio care însoţeşte imaginea de televiziune. Sunet complex = sunet compus din mai multe sunete pure. Sunet reverberat = sunet care persistă după ce o sursă sonoră încetează să emită, prelungind sunetul iniţial un timp finit. Sunet vobulat = sunet a cărui frecvenţă variază periodic în jurul unei valori medii, folosit în măsurători electroacustice. [DEX '98]

Trimis de gall, 03.06.2008. Sursa: Neoficial