- vindicativ
- VINDICATÍV, -Ă, vindicativi, -e, adj. (livr.) Răzbunător. – Din fr. vindicatif.Trimis de oprocopiuc, 26.03.2004. Sursa: DEX '98Vindicativ ≠ nerăzbunătorTrimis de siveco, 25.10.2008. Sursa: AntonimeVINDICATÍV adj. v. duşmănos, ranchiunos, răzbunătorTrimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimevindicatív adj. m., pl. vindicatívi; f. sg. vindicatívă, pl. vindicatíveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficVINDICATÍV vindicativă (vindicativi, vindicative) livr. Care caută să se răzbune; care nutreşte dorinţa de răzbunare; răzbunător. /<fr. vindicatifTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXVINDICATÍV, -Ă adj. Înclinat, pornit către răzbunare; răzbunător. [< fr. vindicatif, cf. lat. vindicare – a răzbuna].Trimis de LauraGellner, 07.11.2005. Sursa: DNVINDICATÍV, -Ă adj. răzbunător. (< fr. vindicatif)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.